ANUNŢURI

IMAGE GALLERY

CALENDAR ORTODOX

INFO

Numarul unic pentru
apeluri de urgenta este 112

 112

 

Facebook Like Box

„Florile Zagonului” au venit cu colindul la Instituția Prefectului Județul Covasna, Consiliul Județean Covasna și Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe

P_20151222_111824

„Florile Zagonului” au venit cu colindul la Instituția Prefectului Județul Covasna, Consiliul Județean Covasna și Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe

26 de „floricele”, îmbrăcate în straie populare românești, au vizitat ieri cele trei instituții ale orașului, din dorința de a aduce bucuria și spiritul Crăciunului și în sufletele funcționarilor publici.

Deși încă nu a nins, iar soarele strălucea pe cer de parcă tocmai am intrat în prima lună a primăverii, cei 26 de copii de clasele IV – IX ai Ansamblului „Florile Zagonului” – înființat anul acesta, alături de coordonatorul lor Marian Bălăcean și însoțiți de viceprimarul comunei Zagon, Nicolae Coznean, au venit să îi colinde  pe reprezentanții și angajații  celor trei instituții importante din județul Covasna. Clopoțeii colindătorilor s-au auzit prima dată la sediul Instituției Prefectului județului Covasna unde, după urare, copii au fost serviți cu bomboane, chec, suc și au fost felicitați de prefectul județului Covasna, Sebastian Cucu. Următorul popas al copiilor a fost la sediul Consiliului Județean Covasna, unde președintele Tamas Sandor i-a privit și i-a ascultat cu atenție până la final, apoi a promis că de anul viitor va sprijini comuna Zagon și Ansamblul „Florile Zagonului” pentru a-și achiziționa costume populare noi, de care copii au nevoie,  prin proiectele de finanțare ale CJ Covasna.

„Vă mulțumesc domnule viceprimar, vă mulțumesc și vouă că ați venit la Consiliul Județean Covasna, vă așteptăm și anul viitor! Pentru că v-ați organizat anul acesta, doresc să vă propun ca pentru anul viitor să depuneți un proiect pentru portul popular, pentru că am inițiat un proiect pentru sprijinirea confecționării costumelor populare, atât secuiești cât și românești, și cu această ocazie aș vrea să vă promit că ne angajăm să vă sprijinim în desfășurarea activității Ansamblului   din  Zagon.” – a spus președintele Consiliului Județean, Tamas Sandor.

Președintele i-a invitat apoi pe copii în sala mică de ședințe a Consiliului Județean unde i-a servit cu suc și prăjituri și i-a îndemnat să îi mai cânte câteva colinde, apoi le-a oferit câte o pungă cu mici atenții.

Citește mai departe: „Florile Zagonului” au venit cu colindul 

OSK Sfântu Gheorghe a câștigat un meci cu FC Zagon 

sepsi osk fotbal 466x320

Cea de-a doua etapă a returului Diviziei C la fotbal le-a adus față în față pe cele două echipe covăsnene, OSK Sfântu Gheorghe și FC Zagon. Partida care a avut loc la Sfântu Gheorghe a fost câștigată de gazde cu scorul de 4-0, însă jocul arătat de elevii lui Kulcsár și Suciu a fost unul plictisitor, mult sub nivelul așteptat de public.

„Nu avem de ce să ne ascundem după deget, meciul a fost slab, noi am jucat slab. Din păcate atitudinea băieților a lăsat de dorit, au jucat la 10% din capacitate. Sper că vom reuși să îi adunăm pentru etapa următoare, când vom juca la Sporting Liești” – ne-a declarat antrenorul OSK, Valentin Suciu.

În etapa a 16-a OSK va juca așadar la Liești, în timp ce Zagon va primi vizita echipei Cetatea Târgu Neamț.

Când măreția se naște la Zagon! 

 

Există experiențe pe care nu poți să le uiți și oameni pe care nu poți să îi treci cu vederea. Pur și simplu! Zilele trecute, anticipând parcă ceea ce urma să se întâmple și simțind că trebuie să fac ceva pentru sufletul meu, am pornit la drum spre Zagon pentru o întâlnire cu unul dintre cei mai frumoși oameni pe care mi-a fost dat să-i cunosc. M-a așteptat în fața casei părintești, pe care se luptă să o întrețină în vizitele periodice pe care le face în țară, cu un zâmbet cald și franc, așa cum rar mai întâlnești. Chipul ei îmi părea aidoma meleagurilor natale, o combinație de modestie și măreție, de frumusețe simplă și suferință digerată cu înțelepciunea omului căruia i s-a explicat de mic că viața nu e ușoară.

SZABO KATI

Am vorbit despre oameni, despre goana după iluzia unui trai mai bun, despre efemeritatea gloriei și despre relativitatea celebrității, despre invidie, despre admirație, despre greutăți, despre suferință.  E doar un om, suntem tentați să spunem, dar ce om și ce poveste!

Să-i spui unui copil din Zagon acum mai bine de 40 de ani că va ajunge campion olimpic și că numele său va fi sinonim cu tot ce-i mai frumos în sport, ar fi părut neverosimil. Și totuși, se întâmplă! În locuri din astea mici și parcă uitate de lume, Dumnezeu presară din când în când câte un grăunte de excepțional, un strop de magie, de talent aproape nepământean. Kati Szabó din Zagon la Los Angeles, Valeriu Tomescu din Hăghig la Beijing, sunt covăsneni ajunși pe culmile sportive, sub lumina reflectoarelor planetare. Ce au în comun oamenii ăștia care pornesc la drum din comunități ce par să nu ofere nicio șansă, din mijlocul unor familii ce par să se fi așezat în voia sorții în locuri în care timpul trece mai încet și schimbarea se încăpățânează să întârzie? Ce-i face pe ei atât de speciali? Ce-i definește?

Îți trebuie multe pentru a fi un sportiv excepțional. Dar mult mai multe pentru a fi un adevărat campion. Kati le are pe toate: modestie, demnitate, omenie, respect, sinceritate,  spirit de sacrificiu și o imensă putere sufletească. Doar astfel poți înțelege că succesul e efemer, gloria e trecătoare, oamenii uită repede și totuși să rămâi întreg la minte. Să reziști fără să îți iei lumea în cap când te întrebi pentru ce atâta efort, atâta muncă, atâția dinți strânși, atâtea emoții, atâta durere…

Privind medalii, diplome și cupe, îmi spunea cu ochii strălucind de emoție: „Nu poți trăi în trecut. Azi sunt mamă și soție, stau în cizmele astea și mă agit prin noroi în curtea asta și încerc să fac tot ce pot mai bine”. Adevărul e dureros, puțin ne mai pasă astăzi de gloria olimpică de la Los Angeles. Ropotele de aplauze și strigătele de admirație s-au stins de mult, luminile reflectoarelor la fel, iar în urma lor a rămas o cameră plină de trofee și o viață sacrificată pe altarul zeului sport. Trofeele și medaliile nu țin de foame și nici nu îți deschid azi în România multe uși. Și totuși, privindu-le n-ai cum să nu te pierzi, cum să nu te cutremuri, ești mut! N-ai cum să treci peste gândul că într-o zi, acum 31 de ani, ea a fost cea mai bună! N-a fost om pe acest pământ, din cele multe miliarde, care să fi putut atunci să o întreacă! Iar asta e măreț și nu se uită! Poate că orice campion trăiește restul vieții cu regrete, îndoieli sau întrebări de „ce-ar fi fost?” dar cred că de-ar trebui s-o ia din nou de la capăt, ar merge pe același drum. Aceleași alegeri. Aceleași sacrificii. Campionii nu se cresc, se nasc, ne sunt trimiși ca să ne-nvețe! Putere, pasiune, demnitate!

(Daniel Şanta)